Cele mai cele postari

duminică, 15 septembrie 2013

S-a mai dus o vara

     S-a mai dus o vara. Vara mea. Vara asta plina de suprize placute si neplacute. Cate amintiri am acumulat.
     Dar cel mai tare ma intristeaza ca s-a mai terminat o vara de munca in cadrul Hotelului Delta.   Am avut parte de o experienta noua si extrem de placuta. Anul acesta am avut parte de o schimbare.        Am lucrat in receptie. Am cunoscut oameni noi, frumosi si speciali.
     Multumesc pentru toate zilele petrecute impreuna: Iza, Mada, Alexandra si Ana. Ati fost niste colege deosebite. Imi doresc sa intalnesc mereu persoane calde si intelegatoare ca voi.
    Cel mai mult iti multumesc tie, Iza pentru toata rabdarea pe care mi-ai acordat-o. Pentru ca totusi mai greseam, fiind la inceput si niciodata nu te suparai si imi explicai de cate ori era nevoie daca prindeam mai greu.
     Iti multumesc si tie Mada, pentru ca ai fost o dulceata de fata din prima zi si ca mereu ai incercat sa ma scutesti de unele treburi.
     Iti multumesc Ana pentru toate site-urile cu hainute pe care mi le-ai aratat si pentru sfaturile tale super utile.
     Dar nu in ultimul rand tie, Alexandra pentru ca in ambele ture de noapte mi-ai raspuns la telefon la cele mai tampite ore posibile. (sper ca nu m-ai injurat prea tare :D )
     Si Iulia, sa sti ca o sa imi fie dor de cafelutele alea extrem de delicioase facute de tine.
     Mi-a placut enorm sa lucrez cu voi. Ar fi ceva de vis sa fim in aceeasi formula si vara viitoare...o sa imi lipsiti mult dragele mele. :*
    Terminand acest capitol, mai precis aceasta vara, am realizat inca o data ca o prietenie nu inseamna doar sa stam ore in sir la telefon. Inseamna ca tu, Maria mea, chiar daca ai fost plecata si nu ne-am auzit zilnic la telefon, erai langa mine. Stiam si simteam asta. Stiam ca daca te sun si am o problema mai grava ai fi fost in stare sa lasi tot ca sa ma asculti. Si mi-ai demonstrat asta. Iti multumesc, a mia oara si o sa o fac mereu pentru simplul fapt ca esti langa mine. Daca nu fizic, macar cu gandul.
      Si stiu ca vara asta nu ar mai fi fost la fel daca nu as fi auzit replica: "hai la o tigara in fata blocului.", dar defapt ajungeam in alta parte, numai nu in fata blocului. Andrei & Vali, voi sunteti vinovati.
     Si Adina, sa nu crezi ca am uitat de tine. Nu, nu. Cafea + tigari in parcare la Tosca la 11 noaptea si sesiunea de rasete isterice mi-au ramas o amintire placuta. Si "excursiile" tarzii la Constanta, si "orele" noastre in care ori faceai tu pe psihologul, ori eu.
    Am avut o vara speciala. Cu suisuri si coborasuri. O vara in care m-am simtit apreciata, tradata, fericita, trista, vesela, nervoasa. O vara cu fel si fel de emotii.
    Va multumesc voua, dragii mei, pentru ca faceti parte din viata mea si pentru ca ma intelegeti exact cum sunt eu!
:*

vineri, 24 mai 2013

Timpul zboara drag liceu si nu te mai aduce inapoi.

Patru ani cu bune. Patru ani cu rele. Zambete, lacrimi, nervi, tipete, rasete, teama, absente, laude, inspectii. Cam asa au decurs.
Au fost patru ani minunati in care: Mi-am facut prieteni noi, am indragit profesori, am avut teama de profesori, m-am certat si m-am impacat cu colegi.
Cu greu pot uita zilele cu inspectie la ora cand ne prezentam toti eleganti, in camasile albe, cu caietele puse la punct si cu dorinta de a impresiona cat mai tare inspectorul/inspectoarea. Ascultam cu mandrie si fericire laudele profesorilor dupa respectiva ora.
Vorbe ale profesorilor precum: "Da, asa e! Deci ati inteles, Da?!" sau "Ce sa fac eu cu scuzele tale?" ori "Eu te las sa pleci, dar iti pun absenta".
Sfarsitul de semestru in care ne transformam in mielusei pentru motivarea absentelor si promiteam ca nu vom mai absenta, ca vom fi cei mai cuminti si cei mai cei.
Gratarele facute impreuna cand ne prosteam, radeam si uitam de toate.
Evident, si amintirile mele fixe precum cazutul pe scari in liceu. [Oana, jur ca n-am sa-ti uit reactia niciodata]
Modul meu "elegant" de a imi scapa colegii de ora de OUE in clasa a 9-a. Si nu am cum sa omit, pentru ca "bataia mea va fi televizata", daca in momentul acesta nu voi spune macar doua cuvinte despre cea mai buna colega de banca si cea mai buna prietena a mea, Maria. Draga mea, tu sti cel mai bine prin cate am trecut noi doua si ce frumos ne-am mentinut in fatala combinatie "blonda + bruneta".
Era sa uit de prima noastra incercare de chiul organizat, intoarcerea la ora si hora dansata printre banci ... modul de a ne scuza ca am incercat sa "fentam" ora de romana.
Profesori dragi, colegi dragi, amintiri extrem de multe. Multe placute, multe neplacute.
Certurile cu colegii pentru ca, vorba doamnei profesoare de franceza: "Adrina oricum mereu crede ca are dreptate dar stie si ea ca defapt nu este asa."
Deseori incapatanarea mea de a asculta sfaturile colegilor, sau zilele proaste in care pur si simplu nu ma interesa ca poate unii imi voiau binele.
Dragii mei colegi, dragii mei profesori ... in ciuda comportamentului si a atitudinii mele, imi sunteti dragi, cei mai dragi si tare dor imi va fi de anii astia spectaculosi in felul lor.
Sper ca la intalnirea de 10 ani sa avem visele realizate fiecare in parte. Tofi, medic de succes. Lucica, un adevarat pompier. Oana V, o contabila pusa pe treaba. Maria, la fel si tu. Iar eu ... cine stie. Poate jurnalista, poate politician sau ... cine stie unde ma va duce viata.
Doamnei Director Ciobanel, doamnei Director Adjunct Tanase si doamnei Profesoare Stoica le multumesc pentru clipele extraordinare din Turcia si pentru ca au avut incredere sa-mi acorde sansa de a participa la festival alaturi de colegii mei de trupa fantastici.
Doamnei diriginte ii multumesc pentru fiecare clipa in care ma ruga sa tac la orele de matematica. Mereu am fost constienta ca vorbesc prea mult, dar asta e felul meu.
Doamnei profesoare de Limba Romana ii multumesc pentru increderea si incurajarea de a ma face sa scriu poezi si sa castig diferite premii cu aceasta ocazie.
Dragi profesori, va multumesc si va felicit pentru ca patru ani de zile m-ati suportat cu momentele mele de: "Eu stiu ce zic si am dreptate."
Iar voi, dragi colegi ... cu toate cele mentionate mai sus ... va iubesc. JUR ca n-am cum sa uit patru ani cu amalgam de sentimente! :)

duminică, 21 aprilie 2013

Primavara, draga mea!

E primavara, da. O asteptam de ceva timp. Imi era dor sa ies din casa si sa vad cum imi zambeste soarele, chiar daca se mai cearta putin cu vantul care nu vrea sa ne lase sa fim fericiti 100%.
Iubesc primavara. E anotimpul in care m-am nascut, e anotimpul in care vad cum totul revine la viata. De la flori, copaci, temperatura pana la oameni. Da, oameni.



Observ o mica bucurie pe sub chipul posomorat al unora. Bucuria ca a venit primavara. Bucuria ca hainele groase si-au facut loc in dulap intr-un loc indepartat.
Bucuria mea? E mare. In sfarsit as putea iesi in parc, sa stau pe o banca si sa ma uit la fericirea celorlalti. La fericirea parintilor care isi vad copiii la fel de fericiti cum se dau in leagan, cum alearga sau se joaca cu mingiile.
Sau sa merg in port si sa ma uit cum marea prinde culoare, cum pescarii inca isi soptesc unul celuilalt: "Scoatem si noi macar doi guvizi azi?". Sa ma uit la cuplurile dragute revenite si ele la viata cum in pasi marunti si parca fara dorinta de a ajunge acasa isi zambesc frumos si subtil.
Dar dupa cum am mentionat "as putea"...
Ma gandesc ca anul trecut in perioada asta ma plimbam mult cu bicicleta. Mangalia-Jupiter weekend de weekend. Muzica in casti, voie buna si pedelare rapida. Dupa amiaza o plimbare pe faleza si seara relaxare la *Corsar* cu toti prietenii mei la masa, impreuna, jucand table, carti, povestind, razand cu multa voie buna. Iar in timpul saptamanii un chiul simpatic in parc la o tigara si cafea. Totul in limita bunului simt. :)
Anul asta?
S-a schimbat totul. Pe langa faptul ca trebuie sa invat ca na, vine marele, laudatul si temutul BAC parca si cheful de a pierde vremea a disparut. Chiar daca soarele imi zambeste si voia buna a celorlalti ma invita la plimbare ajung sa spun un "nu", pe care defapt il spun foarte greu si cu jumatate de gura.
De ce? Nici eu nu stiu. Primavara asta nu a reusit sa ma "cucereasca" inca. Ca o fi vina mea sau vina BAC-ului care ma obliga sa stau si sa recuperez, inca nu am aflat raspunsul.
Spre final, va urez tuturor o primavara *zambareata*, calduroasa, fericita si plina cu bucurii si momente unice! O primavara ca un nou inceput. Fara griji, fara probleme si cu multa voie buna! :)

sâmbătă, 23 martie 2013

O rugaciune acasa decat mersul la biserica.

Astazi, am indeplinit o veche "misiune" din familie si am mers la biserica. Da, am fost.
Evident ca in timpul slujbei nu am prea putut sta in biserca din cauza fumului, deci am stat afara cu o tanti care se ocupa de lumanari. Adica le aranja, le muta, gasea ea ce sa faca.
Cum stateam si ii ascultam fascinata povestile, iese afara unul din preoti si pe un ton discret ii spune: "Bre, vezi, cand vine omu' cu lumanare din afara, il lasi sa o aprinda, sa se inchine...sti tu, tot tacamul. Cum a plecat, o arunci la gunoi. Ca ne frigem rau daca vine controlu' si vede lumanari din afara. Inteles?!"
Ma uit la el gen: "poker face" si ma intreb: "WHAT THE FUCK?!"
Scuze, Doamne, sunt la Sfanta Biserica dar totusi? Adica, vine un om sarac, se gandeste la persoanele dragi pe care si le-a pierdut, are si el o lumanarica veche prin casa, iar tu ca preot ce faci? Pui "sluga" ta in urma lui sa adune orice dovada de suferinta si recunostinta pentru raposat?
De ce ideea de a nu aduce "lumanari din afara"?
Hai bine, bine ... trecem peste.
Zic sa intru in biserica sa astept terminarea slujbei, ca doar na', ce se poate intampla?
Pai dar cum?
Intra niste copilasi mici in biserica, ce-i drept vorbeau incetisor la ureche, oricum, venisera si ei cu speranta ca la sfarsit vor primii o eugenie sau o napolitana. Doar stim cu totii cum sunt copiii.
O tanti foaaarte incruntata si cu aer de "paznic de usi" incepe a urla in Sf. Biserica: "Iesiti afara NESIMTITILOR, faceti galagie, deranjati slujba, SA VA IA DRACU' !"
Say what?! Care-i pacatosu' aici? Am zis de data asta sa tac din gura, ca doar sunt in casa Domnului.
Cred ca 30% din slujba am inteles doar "Shhhht, iesi afara am spus, iesi ma afara, porcule iesi afara, IESI SA TE IA DRACII!"
Dupa cum spuneam mai sus, ma voi repeta dar: m-am abtinut total. Am zis ca macar de data asta sa las de la mine si sa tac, in conditiile in care cei ce ma stiu, isi dau seama cata rabdare am avut.
In concluzie, dragii mei:
De ce sa mai mergi la biserica daca ti se impune sa nu aduci "lucruri din afara".
Cat drag sa mai am sa merg la biserica daca aud o baba cum da niste copilasi vai de capu' lor, afara.
Cum sa mai stau la slujba cand in dreapta mea e o persoana care in 10 minute face toate pacatele comise de mine intr-o viata.
Ajung la concluzia ca mai bine imi fac acasa o rugaciune, merg, intr-adevar la biserica, dar cand nu e slujba si ma limitez la simpla si cinstita mea credinta.
Dumnezeu nu ne iubeste pentru cati bani punem in pomelnice, pentru faptul ca pupam covoarele in timpul slujbelor sau pentru cat punem la cutia milei.
NU.
Dumnezeu ne iubeste neconditionat si nu face diferente intre saraci/bogati sau lumanari din biserica/din afara! :)

miercuri, 17 octombrie 2012

Teatrul de vara Jupiter - anul 2

Daca vara 2011 a fost foarte frumoasa, pot sa spun ca vara 2012 a fost cea mai *meschera* din toate cele. Sa incep:
Anul acesta am avut program mai mare la casierie, deci am surprins toti actorii/cantaretii la reptitii. Mai ales ca eu si in pauze stateam acolo la barfele zilnice de la "birou" cu nea Nicu'. :D
De ce mi-a placut atat de mult vara aceasta?
Ei bine, pentru ca:
- mi-am cunoscut mai bine sefii si mi-au reconfirmat ca sunt cei mai tari din cei mai tari.
- Pefi m-a invatat care-i smecheria cu mixeru' de la sunet si ma "cicalea" mereu ca daca ma straduiam mai mult luam permisul auto din prima incercare.
- de la Oku mi-am descoperit tigarile care mi-au "marcat" plamanii si pentru ca imi facea poze cu artisti.
- nea Nicu' mi-a fost ca un frate/tata/bunic si berea + tigarile carate de mine sunt nenumarate. Evident ca nea Nicu' mi-a dat cele mai bune, nebune, ajutatoare sfaturi. Si din cauza lui nu ma plictiseam niciodata la munca.
- am invatat-o pe Lisuca sa cante iar Paliu cu Dacota au fost alintatii verii.
- 2-3 saptamani le-am plans de mila lui Tzatziki si inca unu. [momentan i-am uitat numele de botez]
- Mircea mereu a avut grija de unghiutele mele si mi-a desfacut toate sucurile.
- ospatarii de la Delta deja stiau pe de rost "de la personal si o apa plata".
- i-am cunoscut pe marii actori Ion Haiduc, George Motoi si Maia Morgenstern.
- m-am revazut cu cei din trupa Compact.
- l-am cunoscut pe cel mai tare sunetist/instructor auto de la teatrul Nottara.
- le-am cunoscut pe Irina si Nico.
- am mancat inghetata caldo-topita de Sf. Maria.
- am olarit pentru prima data in viata mea.
- am mancat sarmale si placinte Maramuresene.
- am lipit/dezlipit afise de mi-am tocit degetele.
- am fost ajutor de barman in jur de 10 minute.
- am fost un fel de sunetist cand scoteam boxa afara si dadeam drumul la spoturi.
+ multe alte lucruri si amintiri extrem de frumoase pe care nu le voi uita niciodata.
Deci, pe final tin sa le multumesc tuturor: domnul Ciprian, Pefi, Oku, Mihai, nea Nicu', nea Paul, Mircea, Irina, Nico si nu il ultimul rand ospatarilor mega-fantastici.
Ati fost si veti ramane mereu niste oameni minunaaati. <3

miercuri, 19 septembrie 2012

Napasta unui suflet enigmatic

"Partea proasta a susceptibilitatii mele este ca uneori imi lipsesti prea mult. E genul acela de durere care ma mistuie pe interior, ma face sa mi se blocheze gandul la tine, ma face sa-mi pierd concentrarea asupra lumii din jur.
Daca as avea un buton de "pauza" ar fii mai mult decat perfect. Nu, nu as vrea un buton de "stop", pentru ca uneori imi place sa ma inec in aceasta amaraciune. Este o durere atat de apasatoare dar gandul la tine ma linistete. Ma face sa-mi aduc aminte de acele clipe petrecute intens, secunda cu secunda.
Ah si ce-as vrea sa nu se termine. Intr-adevar, ar fii mult mai frumos sa nu trebuiasca sa ma gandesc la trecut ci sa traiesc in prezent totul cu tine. Dar asta este imposibil. Te-ai schimbat, m-am schimbat. Amandoi traim intr-un univers paralel.
Eu...cu firea mea naiva inca astept un semn, parca astept sa vi sa ma iei iar in brate, privindu-ma in ochi si sa-mi spui cuvintele acelea dulci pe care doar tu sti sa le aduni in fraze excentrice si absolute. Doar ca eu traiesc intr-un abis, uitat de tine.
Tu in schimb ... nu stiu ce gandesti, dar mi-ar placea intr-o mica masura. Nu as vrea sa stiu tot mai ales daca tu cumva ti-ai schimbat sentimentele si gandurile pentru mine.
Dar nu ma doare deloc faptul ca nu mai suntem "noi". Ma doare ca n-am apucat niciodata sa-ti spun cat de mult te iubesc, sa ma uit in ochii tai si sa-ti confirm faptul ca esti universul meu. Sa stau cu tine in brate si sa nu ne mai dezlipim decat cand zorii zilei ne cheama la treaba.
Uneori ma intreb daca acum as avea curajul sa-ti spun tot ce am pe suflet, fiecare lucrusor care ma apasa. Cred ca m-as rezuma la imbratisarile si la saruturile tale pline de pasiune dar si de supliciu pentru sufletul meu odata copil."
Fragment din gandurile mele asezate intr-un caiet.

duminică, 22 iulie 2012

La multi ani, Vali.


Pentru ca aseara a fost smecher si pentru ca e vorba de o persoana foarte speciala din viata mea, o sa incep:
La multi ani scumpa mea Vali. Ma bucur ca de aproape 4 ani de zile suntem prietene foarte bune. Ma bucur ca ma asculti si ca faci parte din viata mea.
Iti multumesc pentru ca esti langa mine mereu si pentru ca ma intelegi in momentele cele mai grele dar si cele mai bune
Te iubesc foarte mult si tu sti asta.
Sper si vreau sa ramanem prietene cat mai mult timp. <3
PS: O sa fiu langa tine mereu cand o sa ai nevoie de mine. Sti asta. :*
PPS: "Mama ta e Trompy?!!?!?!"